TRANSLATE THIS PAGE

luni, 19 decembrie 2016

Donatii

Oameni fiind, cu ratiune si constiinta, suntem adesea pusi sa facem alegeri de moment sau de durata. Unele de moment pot deveni in de durata.
Se intampla acum 4 ani si jumatate, mai exact prin iulie 2012 sa fac primul eveniment. Cum?
Simplu! Cu o luna in urma am hotarat, sau constiinta a hotarat mai bine zis, sa fac o vizita unei case de copii din Constanta. Este de fapt un centru de zi, adica un loc unde copiii strazii sunt bineveniti sa primeasca o mancare calda, sunt ingrijiti personal si sunt educati, da, educati. Cadrele de acolo, printre care si o doamna psiholog, au grija ca ei sa nu fie abandonati in continuare, si mai cu seama sa nu fie abandonati scolar. Deci, se poate!
Cum am vazut toate acestea, am ramas placut impresionat si am rugat cadrele sa imi ingadiue mie si prietenilor mei cu care urma sa vin, sa dam cateva pachete de alimente si haine micutilor. Bineinteles ca intrebarea lor a fost una fireasca: "dar ce v-a motivat sa veniti si sa ii ajutati?"... 

Raspunsul?
... vine de departe. Vine de acolo de unde eu, copil fiind, am avut nevoie de multe, dar si asa, mama ne-a invatat ca trebuie sa ne multumim cu putinul pe care il avem fiindca traim vremuri grele, iar pentru a avea trebuie sa muncesti, prin invatatura sau prin munca fizica. Probabil ca am reusit sa le imbin pe amandoua si pot spune ca am ajuns in punctul vietii mele in care pot lua decizii ce ii pot influenta pe altii, in sensul bun, si a ii stimula prin a aplica invatatura data de parintele meu.
Cum am reusit a strange atatea intr-un timp atat de scurt?
Se pare ca retelele sociale sunt bune si in a raspandi zvonuri bune. Asa ca am organizat un eveniment in care mi-am invitat o buna parte din prietenii virtuali. Am mers foarte mult pe premiza "din atatea sute se vor gasi cativa care sa imi impartaseasca ideea" iar rezultatul a fost pe masura asteptarilor mele. Am stabilit data in prealabil cu prietenii care doreau sa participe si apoi am anuntat cadrele de la centru. Prietenii de care va tot spun, erau prieteni pe care nu ii cunosteam direct, deci erau "prieteni virtuali", in afara de un coleg de munca si un fost coleg de scoala generala. Ce am reusit sa adun pentru evenimentul de atunci a fost putin comparativ cu cele ce au urmat, insa putinul acumulat inseamna enorm de mult pentru cei ce nu au sau au o foarte infima parte decat totul necesar, si aici vorbesc despre un nivel minim de trai.




De ce nu m-am oprit?
Cum sa pot sa ma opresc cand deja imi intrase in cap si nu mai reuseam sa dorm linistit, cand stiam ca sunt atatea familii care ar avea nevoie de acel putin, iar autoritatile nu pot face fata!
Ajutorul porneste de la noi, toti!
Asa ca o alta sinapsa s-a format la nivel neuronic!
Pe cand cautam o anumita institutie prin centrul orasului, am dat de cladirea DGASPC (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului). Am intrat, am fost identificat la intrare si am cerut sa iau legatura cu o persoana abilitata in a imi da cateva informatii.
Domnul de la intrare nu intelegea pentru ce anume...
Am fost condus catre biroul unui asistent social si am expus datele "problemei mele".
Era deja ora de plecat acasa, adica ora 16.00, insa nu am fost respins si ideea a urmat sa prinda contur.
A doua zi am fost contactat de un alt asistent social, care mi-a dat o sumedenie de date, ca "ar fi in satul x un numar de y familii cu nevoi, ba in satul z un numar de n familii care sunt... alegerea va apartine!". Am fost pe deplin multumit pentru apelul primit iar dupa cateva ore m-am decis asupra unei singure locatii, anume Viisoara. Si fiindca se apropia Craciunul, atunci Craciun sa fie! :)
Avand toate datele necesare, locatia, numarul de copii cu varstele si sexul, am organizat cel de-al doilea eveniment, la care mi s-a alaturat un numar mai mare de prieteni, fie ca au participat efectiv, fie ca au participat prin donarea de jucarii, haine si hainute ori bani.

Mai e cazul sa multumesc?
Dupa actiunea de la Viisoara - Craciun 2012, a urmat si remiza, tot la Viisoara - aprilie 2013 (Paste), dupa care au urma actiunile de la Amzacea - 1 iunie 2013 (Ziua Copilului), comuna Crucea - 15 august 2013 (Sf. Maria), comuna Albesti - decembrie 2013, Valea Dacilor - 19 aprilie 2014 (Paste), sat G-ral Scarisoreanu - Craciun 2014, iar acum va urma un alt eveniment care sper sa se finalizeze cu succes, ca de fiecare data!
In satele sau comunele enumerate mai sus au venit familii cu copii si din satele adiacente, familii care conform datelor furnizate de Directie au un nivel de trai sub cel minim, familii cu parintii despartiti sau care nu au un loc de munca.
Totusi, am sa multumesc tuturor celor care s-au implicat in mod direct ori indirect, in mod egal, chiar daca unii au situatii materiale si financiare mai bune decat ceilalti: va multumesc!
Cum poti contribui si tu?
A face un bine este un lucru maret! Si tu poti face un bine, doar prin simpla daruire a unei jucarii copilului care nu stie ce e aia, ori care a ravnit poate la una insa parintii lui nu si-au putut permite.
Haina face pe om, e o vorba din popor, prost aleasa si raspandita. Haina nu ar trebui sa ne diferentieze ca oameni, ci poate gândirea....
Ori de cate ori am ridicat pachete, nu le-am verificat amanuntit, le-am expus in mod direct acelora ce intradevar aveau nevoie si nu a existat eveniment dupa care sa plecam cu ceva ramas.
Asta inseamna ca acel lucru de care tu nu mai ai nevoie, cu siguranta va exista cineva care sa aibe cea mai mare nevoie!
A, și încă ceva: în viață trebuie să faci ceva pentru care oamenii sa te țină minte, de bine!

   Pentru toate evenimentele realizate va rog sa accesați profilul meu de Facebook la secțiunea Albume 
https://m.facebook.com/secarianu?ref=bookmarks

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...